Acum 15 ani cinci tineri, la vârsta la care un om cu mintea la cap încearcă să-şi facă un drum în viaţă şi să rărească întîlnirile care nu-l ajută în carieră, îşi strângeau cele mai bune, cel puţin în viziunea lor, versuri si publicau împreună o plachetă colectivă: Marfă. Erau la vârsta la care, ieşiţi de ceva timp din adolescenţă, vedeau bine slăbiciunile textelor scrise până atunci – texte pe care se străduiseră să le publice în firava presă literară a vremii (nu că acum o fi mai voinică) şi care le permiteau în cercurile pe care le frecventau să se prezinte din când în când ca fiind poeţi. De aceea a durat ceva vreme de la vorbă, adică găsirea unui editor care să finanţeze aceast capriciu editorial, până la faptă, adică lansarea volumului. Poeziile de până deunăzi li se păreau a nu mai fi reprezentative, îi speria poate ideea debutului editorial ratat*. Era la fel de neclar atunci, cum a rămas şi acum, dacă participarea la acel volum ar fi fost ceea ce se cheamă în contextul biografiei debut editorial. Debut pe care fiecare şi-l dorea cât mai spectaculos, cât mai bine receptat, astfel încât să intre direct în Istoria Literaturii.
E lesne de bănuit că ideea volumului colectiv era inspirată de Aer cu diamante şi Cinci, două cărţi cult pentru tinerii despre care vorbim. Însă ele erau volume colective mai mult din cauza rigorilor cenzurii şi politicilor culturale oficiale la data apariţiei, decât din cauza unui manifest programatic, şi erau, datorită apartenenţei autorilor la o mişcare literară bine definită, nişte volume omogene. Cei cinci tineri, despre care vorbim, incă din 1996 începeau să plece pe căi diferite ale expresivităţii şi formalismului liric. Nu aveau nici un program literar, pentru că fraza pe care o foloseau ca să răspundă la întrebarea de ce sunteţi împreună în aceeaşi carte era „pentru că toţi iubim poezia”, nu putea fi un manifest poetic.
Temerile celor cinci tineri s-au dovedit nefondate. Din păcate receptarea critică a lipsit şi volumul respectiv a rămas mai mult o îngâmfată cochetărie. Marfă a fost o carte utilizată doar la completarea fişei biografice a fiecăruia, pentru că a fost aproape nelipsită din enumerările de „ce a mai publicat autorul” la recenzile volumelor de poezie pe care le-au scris după 1996 tinerii despre care vorbim. Da, pentru că patru dintre cei cinci au mai publicat fiecare cel puţin două cărţi de poezie după Marfă.
Şi pentru cei care sunt curioşi cum arăta coperta, iată ce se purta în materie în 1996.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu