în redacţie la Salut, alegeam titlul MARFĂ

mai tineri:

marfă, la 15 ani distanţă

Sunt greu de înţeles anii 90-95 pentru cei care i-au trăit, şi greu de imaginat pentru cei care nu-i mai ţin minte, sau, prea tineri, nu i-au apucat.  Era o perioadă în care lumea sărăcea văzând cu ochii, inflaţia topea orice brumă de economii, reperele valorice se aşezau pe alte planuri, mereu în schimbare. Era şi un timp în care lumea credea că una dintre soluţii era să faci bani, şi unii se îmbogăţeau peste noapte. (Abia acum,  cu criza, oamenii au înţeles că banii se pot pierde la fel de uşor, peste noapte). 

E greu de inţeles ce valoare, cel puţin pentru noi, cei 5, aproape sacră, avea în acel moment  înţelesul verbului a publica. A debuta într-o carte.  E greu de înţeles astăzi, când numai la editura Brumar, anul acesta, la târgul unde şi noi vom lansa noua carte, apar peste 50 de cărţi de poezie. Pe atunci editurile apăreau şi dispăreau peste noapte şi făceau bani buni recuperând nişe de piaţă inexistente sau rahitice pe vremea comunismului: romanul siropel de dragoste, SF-ul, pornografia, literatura gulagului, etc. Din păcate poezia nu fusese (foarte) vitregită de comunişti, aşa că nicio editură nu se arăta interesată să publice un tânăr poet. Eram cinci tineri blambeci care, pe lângă munca solitară de a scrie un vers reuşit unde sincer cred că din când în când înregistram victorii, trebuia să luptăm pe un teatru de război unde nu aveam niciun fel de competenţe (aici nu vreau să fiu răutăcios să enumăr competenţele respective)  pentru a reuşi să convingem o editură că merităm să fim băgaţi în seamă şi că avem ceva de spus. Din această perspectivă poate fi mai bine înţelesă şi apreciată strădania lui Dan Cipariu care s-a zbătut să apară Marfă. Precum şi gestul lui George Mihăiţă de a finanţa o carte de poezie.

Când te apropii, memorialistic, de o întâmplare din urmă cu 15 ani, amănuntele care par importante, relevante, se multiplică pentru tine, cel care ai făcut parte din întâmplare. Timpul care s-a scurs adaugă biografie fiecărui actor, astfel încât întâmplările de atunci par a prelua, hoţeşte, valoare din ce s-a întâmplat după, mai mult decât din ce s-a întâmplat atunci.

În felul acesta, amănuntul că prima dată când am vorbit cu nişte prieteni de ideea de a publica împreună o carte de versuri nu ar părea important dacă aş spune că prietenii aceştia erau Georogescu şi Ionescu. Interesant este însă dacă spun că ei erau Alexander Baumgarten şi Radu Carp. Nu prin ce erau ei atunci, ci prin ce au devenit astăzi (importanţi profesori universitari), în felul acesta mincinos, amintirea mea capătă relevanţă prin viitor şi prezent. Cred că, privind prin această cheie, a ceea ce au scris şi făcut colegii mei de volum după ce-am publicat împreună Marfă în 1996, se poate înţelege de ce Marfă e o carte foarte importantă cel puţin pentru mine. Şi ar trebui să fie la fel pentru toţi cititorii de poezie.

                                                                     Dan Pleşa

Dan Pleşa. După 15 ani

notă: fiecare şi-a redactat singur prezentarea la ambele cărţi. ne-am gândit că ar fi interesant cum se vedea fiecare acum 15 ani şi cum se vede astăzi.

Marfă:  

     M-am născut acum 24 de ani într-o geroasă zi de iarnă. M-am dus la şcoală prima dată într-o zi de 15 septembrie, emoţionat, plin de bucurie, traversînd un maidan. Eram însoţit de mama mea. Mamă care întotdeauna s-a îngrijorat cînd întîrziam cu orele, rătcind în drum spre casă, pe maidanul acela, cel mai fantastic loc al copilăriei mele. De fapt, toată viaţa mea a fost o întîrziere continuă, ca şi aceast carte, care trebuia să apară altfel, de vreo 5-6 ani.
     În febra ultimilor ani am uitat din ce în ce mai mult să-mi pierd timpul. Am intrat în vîrtejul numit TELE 7 abc. Am realizat în ultimul an la acest post cîteva zeci de reportaje pline de ”imediat”. Dar a venit această întîmplare minunat ţi împreun cu prietenii mei îbcerc bucuria de a ”pierde din nou timpul” publicînd aceste poezii.

Marfă reîncărcată:

     DAN PLEŞA s-a născut în ianuarie 1972. Studii nefinalizate de jurnalism, licenţiat al UATC (fost ATF) în scenaristică şi critică de film.

     A fost câţiva ani jurnalist în presa TV, trecând pe la TELE7abc, Antena 1 şi PRO TV. Din 1998 a fost producător muzical pentru A&A Records, perioadă în care a promovat şi a colaborat cu artişti ca Alexandru Andrieş, Ada Milea, Vama Veche, Zdob şi Zdub, Stigma. Şi alţii.

     Din 2006 se numără printre fondatorii editurii Vellant, la care este momentan director executiv şi unde nu se ocupă deloc de poezie.

     A debutat in 1988 în revista Luceafarul. Apoi revistele S.L.A.S.T, Astra, Suplimentul Literar Artistic al Adevarului. Ultima dată publică în 1996 în volumul Marfă, alături de aceiaşi patru poeţi care îl insoţesc în această carte pe care acum o ţineţi în mână.