Marfă

Acum 15 ani cinci tineri, la vârsta la care un om cu mintea la cap încearcă să-şi facă un drum în viaţă şi să rărească întîlnirile care nu-l ajută în carieră, îşi strângeau cele mai bune, cel puţin în viziunea lor, versuri si publicau împreună o plachetă colectivă: Marfă. Erau la vârsta la care, ieşiţi de ceva timp din adolescenţă, vedeau bine slăbiciunile textelor scrise până atunci – texte pe care se străduiseră să le publice în firava presă literară a vremii (nu că acum o fi mai voinică) şi care le permiteau în cercurile pe care le frecventau să se prezinte din când în când ca fiind poeţi. De aceea a durat ceva vreme de la vorbă, adică găsirea unui editor care să finanţeze aceast capriciu editorial, până la faptă, adică lansarea volumului. Poeziile de până deunăzi li se păreau a nu mai fi reprezentative, îi speria poate ideea debutului editorial ratat*. Era la fel de neclar atunci, cum a rămas şi acum, dacă participarea la acel volum ar fi fost ceea ce se cheamă în contextul biografiei debut editorial. Debut pe care fiecare şi-l dorea cât mai spectaculos, cât mai bine receptat, astfel încât să intre direct în Istoria Literaturii.

E lesne de bănuit că ideea volumului colectiv era inspirată de Aer cu diamante şi Cinci, două cărţi cult pentru tinerii despre care vorbim. Însă ele erau  volume colective mai mult din cauza rigorilor cenzurii şi politicilor culturale oficiale la data apariţiei, decât din cauza unui manifest programatic, şi erau, datorită apartenenţei autorilor la o mişcare literară bine definită, nişte volume omogene. Cei cinci tineri, despre care vorbim, incă din 1996 începeau să plece pe căi diferite ale expresivităţii şi formalismului liric. Nu aveau nici un program literar, pentru că fraza pe care o foloseau ca să răspundă la întrebarea de ce sunteţi împreună în aceeaşi carte era „pentru că toţi iubim poezia”, nu putea fi un manifest poetic.

Temerile celor cinci tineri s-au dovedit nefondate. Din păcate receptarea critică a lipsit şi volumul respectiv a rămas mai mult o îngâmfată cochetărie. Marfă a fost o carte utilizată doar la completarea fişei biografice a fiecăruia, pentru că a fost aproape nelipsită din enumerările de „ce a mai publicat autorul” la recenzile volumelor de poezie pe care le-au scris după 1996 tinerii despre care vorbim. Da, pentru că patru dintre cei cinci au mai publicat fiecare cel puţin două cărţi de poezie după Marfă.

Cei cinci autori sunt: Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ, Dan Pleşa şi Bogdan O. Popescu.

Şi pentru cei care sunt curioşi cum arăta coperta, iată ce se purta în materie în 1996.

__________________________________

* până să apară Marfă, Bogdan O Popescu nu mai are răbdare şi debutează de capul lui cu volumul "La revedere, prinţesă"

Trebuia să se cheme Marfă 2.

Prima dată când am vorbit de această carte, Cipariu, cel care a lansat, efervescent şi mesianic cum îi e felul, ideea, a spus „Gata, scoatem Marfă 2. Te bagi, nu?”. Ca nişte producători de film în cea mai cumplită pană de inspiraţie, care vor să stoarcă şi ultima picătură dintr-un succes de pe vremuri. Singura problemă: doar de convins vechii actori că mai pot cădea de pe cai fără să-i doară şalele, că pot să scape nevătămaţi din explozii şi sunt la fel de rezistenţi la pumni, fie ei şi trucaţi. Undeva ăsta este unul dintre marile avantaje când scrii poezie, ridurile se pot asorta cu sentimentele şi ideile mai bine decât cu aventura, pericolul şi vitejia.

După care ne-am dat seama că suntem doar cinci oameni care ştiu de cartea asta (ok, mai sunt câţiva iniţiaţi, de regulă partenerele noastre - din pacate niciuna dintre ele critic literar respectat -), şi ni s-a cam părut lipsit de modestie să ne raportăm lăudăros la un mare bestseller de care nu a auzit nimeni. Şi nici nu ne plac titlurile cu numere.

La bere, acolo unde brainstormingurile sunt năvalnice am râs de toate propunerile de alt titlu, iar dacă ne bănuiţi de lipsă de imaginaţie pentru ideea cu Marfă 2 este doar pentru că nu aţi ieşit atunci cu noi la bere. Printre variante a circulat, evident, şi cea care s-a lipit astăzi de carte, mai ales când prefaţatorul nostru ne-a spus că e cel mai bun titlu pentru volumul nostru.